capelă, o fetiță de trei ani mi-a apucat mâneca și m-a făcut să uit de cei trei sute de invitați care mă așteptau. Mă aflam în grădina conacului meu, la câțiva pași de ușile împodobite cu trandafiri albi. Înăuntru, un cvartet repeta ultimele acorduri, iar fotografii se strecurau printre invitați ca niște umbre nerăbdătoare. Pe mâneca hainei mele negre se lipise o petală uscată, dar nici măcar nu am observat-o până când mâna mică a Lupei nu m-a tras înapoi.

Fetița își strângea la piept păpușa de pânză, cu un