valize enorme care blocau intrarea.

Soacra mea, Diane, era deja în bucătărie, deschizând dulapuri ca și cum ar fi locuit acolo ani de zile. Socrul meu, Robert, stătea întins pe scaunul meu preferat, cu pantofii sprijiniți pe măsuța de cafea.

M-am holbat la soțul meu.

“Ce se întâmplă?”

Eric abia dacă și-a ridicat privirea de la telefon.

„Mama și tata stau la noi o vreme.”

„O vreme?”

Diane a zâmbit ca și cum decizia ar fi fost deja luată.

„Până când ne hotărâm ce vom face.”

Nimeni nu mă sunase.