noapte de când mama lor plecase. Le-am privit câteva clipe și mi-am spus că, indiferent cât de greu îmi era, pentru ele trebuia să rămân puternic.

Am coborât fără să aprind lumina în bucătărie. M-am așezat într-un colț, ascuns după ușa cămării, și am așteptat. Minutele treceau greu, se auzea doar ticăitul ceasului și vântul care mișca ușor perdeaua.

Întâlnirea neașteptată

La ora șase fără un sfert, am auzit scârțâitul discret al ușii din spate. Inima a început să-mi bată cu putere. Cineva a intrat încet. Nu era un hoț.